 |
 | Rakina Jadu |  |
|
Haruka
Administrator
 
|
|
Am facut si eu un fanfic...
Rakina Jaduu..... O frunza ruginita cazu din coroana mare a copacului intr-o balta plina cu apa murdara .Umbrele noptii cazura peste sat,peste copac,peste case... Aproape lacrimand,o fata de 13 ani privea pe geam la copacul cu coroana portocalie,insetata de fericire. Sufletul ei izbucni in plans, dar trunchiul se abtinu.Parul ei violet si rebel ii statea peste umerii delicati.Frumusetea ei pura ii faceau chipul sa straluceasca. -Nu-mi vine sa cred!!O urasc!striga Ayuna Karo.Are tot ce isi doreste!!!Note bune,haine frumoase,atentia celorlalti,baieti care o plac,si mai presus de asta..O PRIETENA!!!si incepu si ea sa planga..n-o mai suport pe Mihow Noka!! Eu de ce nu pot avea ce are ea?Daca n-ar exista as putea fi mare...mare..un cuvant "mare" pentru mine...Pfu....ar trebui sa dorm..maine ma trezesc devreme..vreau sa-i fac o farsa.. Iar Ayuna se baga in pat si se acoperi cu plapuma moale.Un ciocanit se auzi in usa de lemn alb. -Pot sa intru?Intreba mama in spatele usii. -Intra mama... Iar se auzi un scartait in usa. -Hm...Yakoi ar necesită sa repare usa asta.Privirea ironica a Ayunei o privi pe mama cea inocenta. -Mama..soptise Ayuna cu ochii rosii. Mama se aseza pe pat,o mangaie pe frunte si o intreba: -De ce plangi Ayuna,draga mea? -Mama..nu poti sa intelegi.. -N-a trecut prea mult de cand am fost eu cat tine... -Stiu..m-ai nascut cand aveai 17 ani.Dar de ce? ---va urma asta daca spuneti ceva-- partea II -Pai..hai spune-mi de ce plangi? -Este in legatura cu Mihow Noka. -Ayuna,sa-ti spun ceva.Ea este asa pentru ca in clasa intai stia sa isi detina controlul dar tu esti mai deosebita decat ea,daca vrei atentie trebuie s-o meriti,in plus,n-ai vazut cat toceste Mihow. -Nu-mi pasa!Si alta fata invata toata ziua si nu este decat o simpla tocilara toata lumea rade de ea. -Ayuna,nu stiu ce sa zic.Tu de fapt esti speciala.. -Mama!Trezeste-te si miroase realitatea!Spui ca sunt speciala numai ca sunt fiica ta,si daca Mihow ar fi fiica ta i-ai fi spus ca e speciala.Daca sunt asa speciala,de ce nu vad si alti cat de speciala sunt?! -Pentru ca nu vrei s-o vada. -Mama,eu nu sunt speciala,de fapt,nu sunt buna la nimic.Asta pentru ca inca nu s-a inventat sportul celor ce nu sunt buni la nimic.Mama ii zambi. Ce? -Am vazut ca sutezi îndeajuns de bine la poarta. -Poftim? -La fotbal,te pricepi la fotbal. -Aaa...Ayuna se gandi un pic si spuse.Mama,esti un geniu!Saptamana viitoare vom juca fotbal la scoala.Si eu care vroiam sa ii fac lui Mihow o farsa... Iar cele doua izbucnira in ras. -Mama.. -Da,Ayuna. -..Cred ca maine va fi o zi frumoasa.Iar mama o imbratisa pe Ayuna. -Noapte buna,Ayuna. -Noapte buna,mama..iar Ayuna adormi,de data aceasta cu un mic zambet pe chip. Se facu ceasul 00:00,era ziua Ayunei.Telefonul ei de pe noptiera fu asaltat de mesaje cu"La multi ani" dar oare de la cine erau. Ayuna ridica capul si intinse mana spre noptiera care prinse ca o undita licuriciul stralucitor al telefonului.Ridica telefonul in palme si ridica clapita roz."Aveti 14 mesaje noi".Ayuna sari din pat si striga: -14 mesaje,un record!Cine imi doreste mie la multi ani??Am implinit 14 ani!!!Ups..sper ca n-am trezit-o pe mama.. --va urma--- |
|||||||||||
|
Ultima modificare efectuata Haruka la 13/02/2007 11:11, modificat de 5 ori in total
|
|||||||||||||
 |
| |
|
Princess Warrior
Administrator
|
|
E îndeajuns de draguta povestea ta.Pacat ca ai postat prea putin.Din cateva randuri nu pot sa-mi formez o parere.Desi aici a ocupat ceva,in Word ocupa doar cateva randuri
 .Ma rog ideea este geniala si natural daca este mana Evei totul este genial,nu?Oricum imi place poveste si expresiile sunt bine puse.Sa speram ceva actiune la continuare. |
|||||||||||
|
_________________ Nimeni nu meritã lacrimile tale,iar acela care le meritã sigur nu te va face sã plângi.
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Multumesc mult Aly!O sa editez acum,si daca Ayuna are 13 ani voi scrie pana cand va avea 20 de ani,o sa dureze ceva,dar atunci ne vom maturiza si noi sa intelegem cateva lucruri.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Ayuna se baga din nou in pat si cauta in telefon expeditorii mesajelor
-Bla,bla..colegii mei:Satsuki,Anna,Kuryoku,Keioshi,Kousuke,Nukki,Koga. verisoarele mele:Tomoko,Konomi,Ami,Korina,Ichigo,Mitsuko si...sora mea Sukimo..care este Rusia.A spus ca vine maine!!Yupii!!De-abia astept sa vina!Iar Ayuna se baga in pat si incepu din nou sa sforaie. Ceasul incepu sa sune,aratand ca este ora 9 dimineata.Greu sculata,Ayuna apasa butonul de la ceas. -Offf...ce devreme e!Ayuna casca mărinimos si se ridica din pat.Isi baga picioarele in papucii de casa cu puf roz.In timp ce se indrepta spre baie cu pasii mici si inceti isi freca ochii.Ajunse in pe coridor in fata scarilor care duceau spre parter.O lua la stanga si ajunsese in fata unei usi maronii pe care o deschide incetisor.Isi freca din nou ochii si intra in baie. Peste catva timp Ayuna isi facu aparitia in bucatarie.Mama,imbracata intr-o rochie scurta alba,o lua in brate si spuse: -La multi ani,draga mea!iar mama puse pe masa un tort mare cu ciocolata si cu flori facute din frisca. -Multumesc mama!!spuse Ayuna fericita. In bucatarie isi facu aparitia un barbat inalt,care deabia avea ceva par in cap.El se apropie de Ayuna si zise: -La multi ani,printesa mea!striga acesta. -Tata!Stiam ca vei veni la ziua mea!Spuse Ayuna imbratisandu-l. -Ia sa vedem ce avem pentru mica sarbatorita.Tata se aseza pe scaun si rascoli in geanta lui mare si rosie pana gasi doua cutii si doua pungi.Acesta este de la mine,spuse tata punandu-i Ayunei pe genunchi o cutie mare infasurata cu celofan roz. -Multumesc tata!spuse Ayuna desfacand fundele de pe cutie.Cu ajutorul tatei deschise cutia si observa ca inauntrul ei se aflau:un aparat de fotografiat roz cu un brelog dragut cu chibi manga si un album de fotografii in forma de tigru.Mama ei se intorsese in camera cu o cutiuta mica invelita in catifea neagra.Se apropie de Ayuna si spuse: -Fie ca demonii sa te pazeasca.Si ii dadu cutiuta in mainile palide ale Ayunei. Deschise cutia si gasi in ea un cercel de culoare albastru acru. -Multumesc,mama.spuse aceasta. -Hm...este cercelul Rakinei?Intreba tatal. -Da..cred ca este deja suficient de matura sa il primeasca si sa accepte vrutele si nevrutele. -Dar are numai 14 ani! -Este mai inteligenta decat credem.A primit darul la fel ca si mine,chiar este timpul sa il incredintez cui trebuie.Este scris ca Ayuna sa primeasca darul si nimeni nu poate opri asta. -Aaaa...scuzati-ma...dar despre ce vorbiti? Mama ii lua mainile Ayunei si ii spuse.: -22 noiembrie.Este timpul.Koso te rog,este darul fetelor.Iar tatal Ayunei pleca. -Mama ce se intampla? -Eu,la varsta ta am primit de la mama mea acest cercel.Mama mi-a spus ca atunci cand o sa mi-l pun voi capata puteri magice. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| Personajele-- | |
|
Haruka
Administrator
|
|
Ayuna Karo
-Personajul principal. Data nasterii: 22 noiembrie Familia:Mama Bascquado,tatal Yakoi si sora Sukimo care este in Rusia Mancarea preferata:Sushi Hobby-uri:calculatorul 
Bascquado Karo -Mama Ayunei Data nasterii:10 aprilie Mancarea preferata:ruloul de oua Hobby-uri:gatitul 
Mihow Noka -Cea pe care Ayuna o uraste Data nasterii: 18 decembrie Familie:mama Yoko,tatal Kousukito,fratele mai mic Tsuzuki Mancarea preferata:Tot ce e sarat Hobby-uri:dansul,cantatul si studiatul  |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Ayuna incepu sa planga si o lua pe mama ei in brate.
-Ayuna,ce s-a intamplat? -Mama..iti sunt recunoscatoare..dar tot ce vrei sa faci e sa ma faci sa cred ca sunt importanta!Mi-e mila de tine.. -Ayuna!Nu e adevarat!Iti pun cercelul si sa imi spui ce simti! -Bine..spuse Ayuna provocator. Mama se apropie usor de Ayuna si ii atinsese urechea cu cruciulita albastra. Dintr-un moment Ayuna se afla in fata lunii privind peste oras 
Dar nu era orasul ei.Vazu o multime de temple si se apropie de cel mai mare si se aseza pe acoperis.Din templu iesi o femeie destul de tanara care zambea si care incepu sa isi roteasca capul in ritmul unei muzici imaginare ce plutea in aerul artificial care nici nu exista.. 
O auzi cum spusese ceva: -Nu pot sa cred...de ce esti asa de arogant..atat de arogant incat...iar in casa se auzi un tipat care spusese : "La-i omorat,cand te iubeam!La-i omorat cand aveam trebuință de tine!L-ai omorat cand te iubeam,cum vrei sa zic ca inca te mai iubesc,cand te iubeam,chiar te-am iubit." Iar cand se sfarsi tipatul un alt tipat se auzi.Femeia din fata templului intra inauntru si intr-o camera unde vazu un barbat nervos si o femeie sangerand din toate partile pe podea.Femeia fugi din templu intr-o padure si incepu sa planga.Ayuna zbura langa ea si se aseza pe acelasi lemn ca acea femeie.Femeia o vazu si ii spuse: -Nu te cunosc.. -Nici eu pe tine..vin din viitor...cred... -Mi-a omorat mama! :( -Era tatal tau? -Da!El m-a iubit asa de mult,si cum mai pot sa il iubesc cand am vazut ce a facut?Mi-a omorat mama. Ayuna inclina capul si spuse: -Diferenta de persoane..iar ceva o facu sa zica : mama ta n-a murit,iar tatal tau n-a avut nicio intentie sa o omoare. -Tu n-ai vazut? -Poftim?spuse Ayuna nestiind ce a spus. -Las-o balta!iar acea fata pleca. Ayuna fugind dupa ea spusese venindu-i mintea la cap: -Cum te numesti? -Rakina..Jadu.. -Vino cu mine sa vezi ca nu s-a intamplat nimic. -O sa ma faca sa cred numai steaua mortii. -Ce e aia? -Un medalion in forma de stea. Iar printr-o scanteie Ayuna se intorsese inapoi in casa ei. -Mama!Unde am fost? -Ai cunoscut-o pe Rakina.Stra-stra...........bunica ta.Ea a fost ce vei fi tu si la fel,ce am fost eu.. -Acum inteleg..a fost magie... -Pe care o vei controla tu.Ai vazut pirueta pe care a facut-o Rakina? -Da.A fost inspaimantatoare dar in acelasi timp provocatoare. -Tu sa n-o faci!Niciodata! -N-am de gand.Dar de ce? -Acea pirueta dezlantuie tristete.Tatal ei nu a omorat-o pe mama ei dar ea si-a inchipuit asta atat de tare incat a crezut ca e adevarat iar tu daca o faci o sa treaca momentul si o sa ramai cu acea amintire groaznica. -Am inteles..(va dau mai mult ca sa aveti ce citi) -Pfu...sa speram ca asa va fi.. -Asa..m-am simtit ciudat întâia oara cand mi-ai pus cercelul dar acum nu simt nimic straniu... -O sa simti cand o sa vrei.N-am voie sa te invat magii.Trebuie sa le inveti tu singura. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Princess Warrior
Administrator
|
|
Ei bine...ai pus si imagini.Foarte interesanta este povestea insa discrierea iti lipseste in mare parte iar in rest este doar un dialog simplu.Asta ar fi o observatie pentru povestea ta,in rest totul este bine.Poate vei pune mai multa actiune data viitoare.Continua!
|
|||||||||||
|
_________________ Nimeni nu meritã lacrimile tale,iar acela care le meritã sigur nu te va face sã plângi.
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Actiune?Pei...povestea e foarte lunga o sa ai parte de destula actiune...acesta este doar inceputul.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Angel18
Membru
 
|
|
Imi place fan-fic-ul tau
 . La prima postare n-a prea fost actiune.... , putzin mai multa la postarea a doua , shi îndeajuns de multa la a treia...E dragutz , dar ai uitat sa pui considerabil descriere  ultima data cand ai postat , iar la tn e kam mult dialog.... , incerka sa nu mai fie chiar asha de mult.....  , poate , mai bn , l-ai edita...
A , uitasem , e permis la fan-fic sa postezi una dupa alta ? Oriqum , e dragutz , tine-o tot asha ! Actiunea e buna ! |
|||||||||||
|
_________________ 
|
|||||||||||||
|
| |
|
Princess Warrior
Administrator
|
|
off-topic:Pentru Angel18:Da!La fan-fiction este permis sa postezi unul dupa altul căci aici este vorba de capitolele povestii si tinand cont de distanta de la un post la altul se face exceptie.
on-topic:La fel ca si in celelate post-uri ale mele.Povestea este in general buna. |
|||||||||||
|
_________________ Nimeni nu meritã lacrimile tale,iar acela care le meritã sigur nu te va face sã plângi.
|
|||||||||||||
|
| |
|
just girl
Little girl
|
|
cu totii gresitzi...cand incepetzi o povestire..tot momentul va ganditzi la cele mai cool metafore......termeni de jagon..si laasatzi ca imaginatia sa se prelinga pe creion..dar verbele sunt date uitarii.......itzi vand un pont!
a)tot timpul...in povestiri se foloseste perfectul compus si prezentul..da un aer mai superior..mai prosper...  |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Ayuna speriata si neintelegand nimic o intreba pe mama ei:
-Unde,mama?Cand?Cum? -Secret...acum...usor...spuse mama zambind si amintindusi intrebarile.Vom merge cu masina intr-un loc secret,simplu dar totodata misterios.Du-te si imbraca-te. Ayuna pleca in camera ei.Isi dadu jos pijamaua alba si se imbraca intr-o rochie albastra. Peste un scurt timp Ayuna isi facu din nou aparitia in bucatarie.Mama care o privea din hol incaltandu-se o intreba: -Esti gata? Rusinata,Ayuna spuse: -Nu...mi-e cam foame. -Pai..uite luam ceva de la fast food pe drum.Spuse mama si ea infometata. -Bine.Ma poti astepta un pic sa imi iau aparatul de fotografiat? -Bine.Spuse mama. Ayuna se urca grabita pe scari.Intra in locul dintre ziduri ,unde usa era deschisa si ajunsese in camera ei.Rascoli in noptiera dupa aparatul cel nou de fotografiat.Dar in noptiera nu era.Se indrepta spre biblioteca ei cu mii de sertare.Rascoli in fiecare pana cand gasise sclipirea roz de metal.Ayuna rasufla usurata,baga aparatul in buzunar fara sa-l analizeze si pleca spre iesirea din casa. Trecu pragul usii ce facea legatura dintre caldura si racoare si o vazu pe mama ei stand ca o printesa pe banca,iar bratele salcii din spatele ei o protejau ca un camp magnetic.Deschizand ochii,si indreptandu-i spre Ayuna spusese: -Esti gata,Ayuna? Ayuna clatina capul in semn de "da".Mama se ridica si o lua pe Ayuna de mana si plecara spre masina. Masina albastra porni,lasand in urma fum.Masina e frumoasa,iar fumul e rau,este la fel ca si viata noastra:cand nu merge masina fumul nu iese ca sa elibereze masina,dar cand masina porneste, fumul ramane in trecut si ramane acolo pana cand se evapora.. In masina era o tacere penibila.Nici una nu stia ce sa zica.Totul era atat de ciudat,si aveau atat de numeroase sa spuna,incat taceau,si nu spuneau nimic..Pana la urma,mama hotara sa sparga tacerea.Opri masina si o intreba pe Ayuna: -Deci..ce vrei sa mananci? Ayuna isi lua ochii de la volanasele rochii si privi pe geam unde vazu un magazin albastru,deasupra lui se afla un bucatar cu ditamai ranjetul pe fata. "Cat de fals..fac aceste desene numai sa impresioneze oameni.Sunt sigura ca bucatarul este un om stresat care nu isi doreste decat sa scape de clienti,in timp ce patronul isi doreste mai multi clienti.." -Ayuna!Striga mama. -Aaa...prefer sa nu mananc nimic. -Dar ai spus ca ti-e foame.Spuse mama fara expresii pe fata. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
-Poate un suc..spuse Ayuna nedumerita
Mama cobori din masina si intra pe usa fast food-ului.Ayuna ramasese neclintita pe scaun uitandu-se la padurea care se vedea sub soarele puternic si sub plapuma de nori albi.Isi lasa capul pe portiera si incepu sa se gandeasca "Nu inteleg nimic..ar necesită sa ma comport normal?Acum n-am nici un sentiment..Oare ce mi se intampla e bine sau rau?O iubesc atat de mult pe mama...si cand ma gandesc ca trebuie sa plec de langa ea!Si de langa tatal meu!!De ce eu?!De ce nu Mihow?!Dupa ce ca le are pe toate nu ii se intampla nimic rau!"Ayuna izbucni in plans,lacrimi acre.Ochii ei frumosi si albastri se inrosira."Kouga..ma despart si de el.....nu-mi vine sa cred!Imi urasc viata!!Urasc totul!!" Din fast food iesi mama Ayunei cu un sandvis si doua sucuri.Aceasta,vazand-o pe Ayuna ca plange alerga rapid spre masina,deschise portiera si se aseza la locul soferului.Luand-o in brate o intreba: -De ce plangi,draga mea? -Mama..nu vreau sa ma despart de tine!Nu pot sa fiu din nou o fata normala? -Si eu imi doresc sa fi fost un necomplicat vis..dar eu am fost ca tine..iti spun eu..te vei modifica total... -In ce fel mama?Spuse Ayuna dandu-si suvitele dupa ureche. -Asta tu vei descoperi... -Mama...te iubesc!Dar ma tii prea mult in suspans!N-am niciun sentiment,decat acela de regret ca n-am apreciat prezenta ta si a tatei cand eram un rudimentar copil!Acum suport consecintele.. -Ayuna,aceasta nu este o consecinta!Este un cadou!Pe acesta trebuie sa-l apreciezi. Ayuna pleca din bratele mamei,isi stersese lacrimile si lua de la mama sucul."Ce este in pahar?Este suc.Sucul se aseamana cu faptele oamenilor,paiul este corpul nostru,iar cel care bea sucul este soarta.Ce lume artistica!"Gandi Ayuna cu sarcasm. Bascquado,apasa pedala de acceleratie iar masina porni.Se apropiau din ce in ce mai mult de padure. Peste cateva minute reveni tacerea,iar masina opri in fata primului copac din padure. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Haruka
Administrator
|
|
Mama o lua pe Ayuna de mana si spusese:
-Ayuna,tu crezi ca mie nu imi pare rau,dar imi pare,mai mult decat crezi tu.Sa crezi ca lucrul acesta este un cadou pentru ca iti vei intalni soarta.N-o poti intalni daca stai in satuletul din Tokio,fara sa iei parte la nimic si fara sa iti gasesti un hobby.. -Mama,sincer,tu crezi ca puterile magice sunt un hobby?spuse Ayuna privind ironic -Nu,dar..vei fi ocupata cu ceva.Spuse mama zambind. Mama si Ayuna se dadura jos din masina si intraserau in padure. Mersera ce mersera pana cand ajunsese la cel mai mare copac din padure. -Aseaza-te jos,Ayuna.Spuse mama asezandu-se. Ayuna se aseza jos si isi scosese aparatul de fotografii de la tata. -Ce ai observat,Ayuna?Intreba mama. -Mama!Aparatul asta nu are butoane! Mama zambi si spuse: -Nu este un simplu aparat de fotografii,Ayuna. -Mama!Cum pot sa fac eu o poza daca n-are butoane?! -Pai...face el cand vrea..hai sa revenim la ceea ce vrem sa facem.Uite,dute langa acel lac si da cu picioarele in el. Ayuna se ridica si se indrepta spre lac.Isi ridica putin rochia sa nu se ude,iar apoi incepu sa dea cu picioarele in lac.Din ce in ce mai tare pana cand din lac zbura o scanteie albastra. 
Acea scanteie zbura pana la cel mai inalt nor iar apoi incepu sa ploua. Picaturile mari si repezi de apa cazura numai peste corpul Ayunei.Parul acesteia se inmuie in apa si se facu de o tentă mai inchisa.Ayuna fugi repede spre copacul unde se afla mama ei,dar aceasta disparu. Ayuna fugi repede spre locul unde isi amintea ca era mama ei,cea cu rochia alba dar nu o mai gasi. Disperata si speriata incerca sa isi gaseasca telefonul mobil,dar nu mai il gasea... Parul si fusta ei incepu sa zboare din toate partile.Se uita in sus si vazu un elicopter cu o forma mai ciudata si mai mare decat un elicopter care era gata sa aterizeze pe ea. --va urma`` |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Angel18
Membru
|
|
Hmm....dragutz ( shtiu , din nou aceeashi replica
)....Ai mai avansat la ultimele doua postari , dar la a 3-a postare , printre ultimele , a fost cam.....prost, sa zic asha.....Nu ca nu imi place , dar ar mai necesită totushi imbunatatzita , chiar dak e greu sa faci asta . Deci... , dupa descriere.... , ar mai trebui sa mai renunti inca un pik la dialog , putzin . Sa shtii k ma bucur c-ai pus 2-3 expresii frumoase .
Atat..... |
|||||||||||
|
_________________
|
|||||||||||||
|
| |
|
tabernaculum
Micutza
|
|
Very useful information
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Rakina Jadu | |
|
||
|
|
|